hello, heloo....dupa mult timp...saptamana trecuta pregatisem cateva randuri pentru o noua postare, ciudat e faptul ca in cateva zile nu prea se mai potrivesc acele randuri cu ce se intampla in viata mea reala, de fapt doar cateva cuvintele, ehhh dar cu o mica modificare o sa fie postarea perfecta :) si totusi nu mi vine sa cred....o saptamana atat a trecut si ...nimic nu mai e la fel :(
cica...femeia perfecta: c**** in pat si doamna in societate dar barbatul perfect??? tandru in pat si cavaler in societate??? oare exista asa ceva????
moaaa cate semne de intrebare....sa vedem : am respectat ce a fost de respectat, in rest am dat totul la o parte cu un gest ;)
orice femeie isi doreste un barbat aratos, independent, puternic, curajos, tandru, delicat, romantic, exagerat de atent...cu alte cuvinte barbat adevarat, visuri fetelor, sunt doar niste...adjective??? :)) cam da....
asta a fost ca o paranteza, acum sa trecem la lucruri usor serioase, cu timpul am invatat ca " vocea dezminte dar inima nu minte" ador versul asta.
am invatat ca e bine sa fi mai indiferent, mai rece si in acelasi timp am invatat ca nu trebuie sa arati mereu ceea ce simti indiferent ca e iubire, ura, frica sau incredere.
daca doare inchide usa si plangi dar pe strada iesi zambind, zambind ca si cum nimic nu te poate dobori, stiu ca uneori este exagerat de greu si pare chiar imposibil dar nu e...fa tot ceea ce ti trece prin cap dar in limita bunului simt, sau aceasta limita a bunului simt o putem numi chiar responsabilitate, atat cat sa poti iesi cu fruntea sus indiferent de situatie, nu te lasa calcat in picioare si ce i mai important nu dispera daca ceva nu iese asa cum vrei gandeste te ca totul are un rost si poate e mai bine asa...
si da...stiu ca e usor sa dai sfaturi, eu de exemplu caut ceva dar nu stiu ce, am uitat cand am fost ultima oara fericita, cand am zambit din inima si cand am radiat, stiu ca imi lipseste ceva dar ce??? pana saptamana trecuta as fi spus ca am langa mine chiar si barbatul perfect, un barbat frumos, independent care stia sa se poarte si ma facea sa ma simt cea mai importanta femeie din univers, dar acum...nu mai e, este doar inca o dezamagire, o dezamagire enorma, clar nu asta imi lipseste, pentru un timp am crezut ca e relatia perfecta, relatia si barbatul dupa care orice femeie tanjeste, dar nu...nu a fost...se presupune ca am niste parinti care ma iubesc mergand pe vechea vorba : "orice cioara isi lauda puiul", deci e ceva normal ca ai mei sa ma iubeasca, am casa mea, masina mea, un job si atunci???? ce mi lipsesteeeee...imi lipseste ceva stiu, simt...dar ce??? ideea e urmatoarea : mi a fost de multe ori greu si atunci nu stiu de unde dar am prins putere si curaj sa ies zambind pe strada, nu stiu daca a fost bine sau nu si sa va explic de ce, lumea m a vazut puternica si atunci nimeni nu mi a oferit nici un ajutor am trecuta singura prin tot, dezamagiri, suferinte... toti au crezut ca am trecut peste si sunt ok cand de fapt aveam cea mai mare nevoie de cineva dar mi a fost frica sa arat asta, au fost clipe in care habar n aveam daca pot crede in cineva si daca puteam nu stiam in cine si am ales sa trec singura prin tot, sa fiu vazuta ca o femeie puternica si sa mi aud numai vorbe de lauda, m am temut ca ii aleg gresit, prietenii, si atunci? as fi auzit numai vorbe urate, ar fi fost o lovitura dura pentru mine, careia habar n am daca as mai fi reusit sa i fac fata. Si acum ma intreb : "am procedat corect?" si un raspuns sincer...nu...daca procedam corect probabil acum trebuia sa fiu cea mai fericita femeie din lume...dar nu sunt...cand am iubit am fost dezamagita, cand am oferit n am primit nimic, iar acum mi e frica sa mai ofer. Un prieten imi spunea ca fericirea e singurul lucru care se dubleaza atunci cand il imparti la doi ...dar cine imi spune ce e aia fericire??? atunci cand am crezut ca am inteles sensul acestui cuvant si i am invatat definitia a durut al dracului de tare, o durere atat de puternica incat credeam ca daca asa ceva exista si te ar lovi clar ai fi mort si totusi traiesc...bine zis ce nu te omoara te face mai puternic. Dar inca o lovitura??? ar fi vitala, de unde atata putere, eheee era doar un proverb, cate lovituri crezi ca putem duce??? un lucru mi e clar ca nu voi mai fi nici cand visatoare si voi analiza orice gest si cuvant :) si acum revin: ma vrei?castiga ma!!! nu ma castigi...nu ma meriti! si daca nu ma vrei...nu mi pasa!!! cam asa vad eu stilul care o sa ma ajute adica: "rad in intuneric sa se faca soare". Nu mi mai pasa, de azi las lucrurile sa decurga de la sine, nici nu ma implic nici nu pun bariera, nici nu ofer nici nu astept...iar daca e sa fie e bine venit ;)
felicitari. super tare postarea. si ce sa-ti spun... mai cauta. sigur ai sa gasesti si "cavalerul" tandru in pat cu care sa te mandresti si pe strada :*
RăspundețiȘtergereintotdeauna cand cauti.. nu o sa gasesti... lasa de la sine sa vina lucrurile, este cel mai bine asa!
RăspundețiȘtergereEu n am raspuns la intrebarile tale existentiale,asa cum n am nici la ale mele.Doar o parere.Cauti si astepti ceva, dar nu stii ce... Eu cred ca vom cauta si vom astepta cate o implinire, o intamplare, o revelatie, etc., toata viata. Simplu-asta e firea omului.Tot timpul vrea mai mult.
RăspundețiȘtergere"nu-mi pasa"
RăspundețiȘtergere-cate clase ai si cati ani?gramatica simpla.la Feb 9,2012 04:59:AM te identifici prin aceeasi gramatica deficitara.asta asa ca intre noi 'anonimii'...
nu conteaza nici cate clase si nici cati ani am, nu scriu pentru a ma da in spectacol, scriu pur si simplu ca ma simt bine cand fac asta si scriu pentru toata lumea, sa inteleaga toate persoanele care trec peste acest blog ceea ce am vrut sa spun...
RăspundețiȘtergereTot ce ai scris tu aici este teorie si contrazicere .Vrei sa faci se simti si ce iti spune inima dar te gandesti si te temi de judecata celor sin jur .
RăspundețiȘtergereTrebuie sa iti faci ordine in ganduri si dorinte ...si sa stii ca cea mai grea suferinta o suporti atunci cand inima isi doreste nespus de mult ....ceva....iar tu te reprimi ,te incapatanezi sa ii repeti neincetata ....nu se poate .....doar de friga ca vei fi judecata prea aspru de cei din jur .
Si eu am tinut la demnitate si am fost orgolioasa insa am ajuns sa cedez totul pentru ...o iubire .....Nu stiu nici cat va dura ,nu stiu nici dece e asa .....stiu doar ca fara aceasta iubire nu pot sa traiesc ....am luptat un an cu aceasta poveste si am decis in final sa cedez .....Cred ca este randuita de cel de sus si om decis sa ii dau inimii ceea ce cere ...pentru ca oricum altfel nu aveam de ales .....as fi riscat sa ....ma pierd ....pur si simplu ......dar cui ar fi folosit sa devin ...o leguma .....doar din ORGOLIU....? Iubirea ne forta interioara de a merge mai departe ,de a zbura ....si ror ea ne poate rani si prabusi in timp ....important este asa cum ai spus si tu ....importanta este clipa ....viitorul il vom vedea .....sau poate nu ....cine mai stie ....!