Dupa 6 luni am revenit... a fost o perioada dificila pentru mine, foarte grea dar nimic nu se compara cu ceea ce traiesc acum... Ce i drept prin tot acest cosmar mi am implinit si un vis, pana de curand era cel mai mare vis din viata mea acum parca nu mai inseamna nimic nu mi am ales momentul potrivit sa l implinesc, coplesita de atatea probleme si atata suferinta nu m am putut bucura asa cum ar fi trebuit, asa cum mi am imaginat, o fericire divina pe care n o mai simtisem in viata mea, asa vedeam eu lucrurile gandindu ma la momentul ce avea sa mi implineasca visul...dar oricum totul s a sfarsit... prea repede si prea usor...
Pauza, am facut o pauza in care arhivez sentimente si amintiri, aranjez motive sa mi justific toata suferinta, incerc sa fug de realitate, a venit clipa in care ma gandesc daca sa fac ce trebuie sau ceea ce imi doresc??? tot timpul am facut ceea ce a trebuit, am incercat sa nu fiu egoista dar acum...acum nu sunt sigura de ceea ce e bine sa fac!!!! raspunsul difera de la caz la caz dar cand in joc sunt sufletul si constiinta taaaa?? de o saptamana imi spun ca trebuie sa fac ceea ce trebuie dar azi m am panicat, ceva imi spune sa fac ce mi cere sufletul ce mi doresc ... mi e frica, mi e frica de suferinta, mi e frica de ce o sa urmeze, mi e frica de alegerea pe care am sa o fac sunt in situatia in care imi este frica si de umbra mea... stiu ca toate trec, stiu ca in timp totul devine mai usor de suportat da mai stiu si ca timpul nu vindeca...doar trece!
De maine o sa incerc sa las totul in urma, sa uit ce a fost si sa iert, sa o iau de la zero exact ca atunci cand te nasti, ca atunci cand nu exista un trecut chiar daca el exista... in afara de prietenii si familia mea nu vreau sa mi amintesc de nimic, dar pana maine mai este azi...
Si da... e simplu sa pleci, mai greu e sa nu te intorci !...
